Prezentare

Tradiţia educaţiei în domeniul ingineriei civile în Cluj-Napoca începe cu anul 1920 când, pe baza Decretului Guvernamental nr. 4206 din 19 octombrie este înfiinţatǎ ŞCOALA DE TEHNICIENI PENTRU LUCRǍRI PUBLICE, subordonatǎ Ministerului Lucrǎrilor Publice şi Comunicaţiilor. Decizia de a promova acest tip de educaţie a fost fǎcutǎ de către Guvernul român cu scopul de a dezvolta formarea profesionalǎ şi educaţia în limba românǎ, dupǎ recenta unificare a Statului român (1 decembrie 1918).

Oferta educaţionalǎ a acestei şcoli s-a situat pe aceeaşi linie cu a altor centre educaţionale din România (Bucureşti, Chişinǎu și Cernǎuţi), fiind organizate cursuri de trei ani pentru tehnicieni în domeniul cǎilor de comunicaţie şi al ingineriei civile.

Primul director al şcolii a fost Eugen ȚILEA, inginer şi şef al Oficiului pentru Lucrǎri Publice din Transilvania.

  
Şcoala de Tehnicieni pentru Lucrǎri Publice a funcţionat independent între anii 1920 şi 1930, fiind apoi înglobatǎ în cadrul Şcolii de Tehnicieni din Cluj. În 1936 aceasta a fost mutatǎ definitiv la Bucureşti.

Un departament al acestei şcoli a fost lǎsat sǎ funcţioneze în continuare la Cluj schimbându-şi profilul şi denumirea în ŞCOALA DE TEHNICIENI ELECTROMECANICI (1937 – 1948). Între anii 1945 şi 1948, în cadrul acesteia a funcţionat şi ŞCOALA DE DIRIGINŢI DE ŞANTIER, care a oferit cursuri cu durata de doi ani oricǎrui absolvent de liceu.

Cu toate cǎ pânǎ la acel moment nu putem vorbi despre o tradiţie în domeniul studiilor universitare de inginerie civilǎ la Cluj, necesitǎţile unei economii în plinǎ dezvoltare, progresul tehnic, nevoia de susţine toate acestea printr-o sistematizare coerentǎ a zonelor urbane şi rurale, asigurarea unei infrastructuri corespunzǎtoare pentru industrie, agriculturǎ, transporturi şi silviculturǎ, au condus la ideea de a înfiinţa o şcoalǎ de inginerie civilǎ la Cluj.

În scopul de a susţine aceastǎ cerere localǎ, pe 12 februarie 1947 a fost înaintat Ministerului Educaţiei Naţionale un memoriu, în care s-au adus argumente pentru înfiinţarea unui Institut Politehnic la Cluj.

Abia dupǎ cinci ani, Guvernul României a decis înfiinţarea INSTITUTULUI POLITEHNIC DIN CLUJ (prin Decretul nr. 2688 şi 2727/1953) având în componenţǎ trei facultǎţi (Electrotehnicǎ, Mecanicǎ şi Construcţii).

Dificultǎţile inerente începutului, generate de lipsa cadrelor didactice şi a bazei materiale, au fost depǎşite treptat prin eforturile generoase ale unui nucleu de entuziaşti (profesorii Niculae JUNCAN, Vasile ILLE, Igor TERTEA, Ferdinand GOBESZ), cu spijinul câtorva profesori de prestigiu din Timişoara (acad. Dan MATEESCU, prof. Constantin AVRAM m.c. Acad.) şi din Bucureşti (prof. Mihail HANGAN).

La acest nucleu s-a asociat în timp competenţa unor cadre didactice de mare valoare (profesorii Alexandru NEGOIȚĂ, Mircea MIHAILESCU, Eugen BEIU) şi elanul celor mai merituoşi absolvenţi ai facultǎţii, care au acoperit an de an necesarul de cadre didactice, pe mǎsura necesitǎţilor de dezvoltare, şi au asigurat succesiunea generaţiilor.

Câteva repere temporale:

* 1953 - Se înfiinţează "Institutul Politehnic din Cluj" din care face parte şi Facultatea de Construcţii şi Instalaţii, cu

    specializarea: "Construcţii Civile, Industriale şi Agricole";

* 1970 - Se înfiinţeazǎ secţia de "Conductori Arhitecţi" în cadrul Facultǎţii de Construcţii;

* 1971 - Înfiinţarea în cadrul Facultăţii de Construcţii a două specializărilor: "Căi ferate, Drumuri şi Poduri" –ingineri zi

    și "Instalaţii în Construcţii" – subingineri zi şi subingineri seral;

* 1977 - Se înfiinţează secţia “Instalaţii în construcţii” – ingineri zi;

* 1992 - Schimbarea denumirii "Institutul Politehnic din Cluj" în "Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca", din care face

    parte şi Facultatea de Construcţii şi Instalaţii;

* 1993 - Înfiinţarea în cadrul Facultaţii de Construcţii a specializării “Civil Engineering” – cursuri zi;

  - Înfiinţarea Colegiului Universitar Tehnic, Economic şi de Administraţie – cursuri zi

* 1995 - Înfiinţarea în cadrul Facultăţii de Construcţii a specializării:

  “Instalaţii şi Echipamente pentru Protecţia Atmosferei” – cursuri zi;

* 1997 - Înfiinţarea în cadrul Facultăţii de Construcţii a domeniului: “Inginerie economică” – cursuri zi;

* 1998 - Se înfiiţează Facultatea de Arhitectură şi Urbanism;

* 2005 - “Facultatea de Construcţii” devine "Facultatea de Construcţii şi Instalaţii“

* 2006 - Înfiinţarea în cadrul Facultăţii de Construcţii a domeniului “Inginerie Geodezicǎ”, cu specializarea

  “Măsurători terestre şi  Cadastru”;

* 2007 - Se revine la denumirea de “Facultatea de Construcţii“, prin înfiinţarea Facultăţii de Instalaţii;

* 2008 - Înfiinţarea în cadrul domeniului “Inginerie Civilă” a două noi specializări: “Amenajări şi Construcţii

    Hidrotehnice” și “Inginerie Urbană şi Dezvoltare Regională”.

 
Facultatea de Construcţii, a reuşit sǎ se plaseze în elita şcolilor superioare de construcţii, fapt validat de relaţiile privilegiate pe care le are cu universitǎţi şi facultǎţi de acelaşi profil din numeroase ţǎri: Franţa, Italia, Portugalia, Belgia, Grecia, Ungaria şi altele.

Privind spre viitor, în faţa Facultǎţii de Construcţii se deschide o mare provocare: finalizarea reformei învǎţǎmântului românesc prin racordarea la standardele academice internaţionale, stimularea cercetǎrii de vârf şi crearea unor conexiuni durabile cu societatea, atât în plan economic cât şi cultural.